New Image.JPG
Aici poate fi textul referitor la autor
STUDENT'S PLACE

STUDENT'S PLACE

Cantina, club,
SALA DE SPORT

SALA DE SPORT

locul destinat miscarii
Biserica

Biserica

locul unde te reculegi inainte de examene
Sighet

Sighet

aplicatie 2008
prislop

prislop

aplicatie 2008
la manastiri

la manastiri

muzeu

muzeu

sapanta

sapanta

baia mare

baia mare

barsana

barsana

FACULTATEA DE ISTORIE, RELAŢII INTERNAŢIONALE, ŞTIINŢE POLITICE ŞI ŞTIINŢELE COMUNICĂRII

Manifestări ştiinţifice

Simpozionul internaţional Atelierul istoricului: surse, metode, interpretări urmăreşte să pună în evidenţă laboratorul istoricului, sursele utilizate, metodele de cercetare şi maniera de interpretare a documentelor.   Care au fost sursele documentare ale istoricului? De la documente  oficiale, la memorii, corespondenţă, jurnale, articole de presă, relatări de călătorie, romane autobiografice, până la registre de stare civilă, însemnări pe cărţile de cult, testamente etc. Asistăm la o lărgire a noţiunii de document istoric. efinirea  noţiunii de document istoric, document literar, la critica de text, la interpretarea documentelor, la stabilirea gradului de veridicitate a documentului scris.  Trebuie să precizăm că o anume relaţie dintre istorie şi filologie poate fi identificată încă în perioada umanistă, când avem încercări serioase de istoriografie, prin analiza critică a surselor documentare. Glosarele, dicţionarele, analizele filologice, analiza critică a surselor documentare: cronici, istorii, genealogii sunt subiecte care acoperă tematic preocupările de metodă şi critică istorico-filologică.  Un interes major în privinţa surselor documentare şi a metodei de cercetare o regăsim în istoriografia pozitivistă sau în şcoala critică, cu tot ceea ce noul curent a însemnat, respectiv critica de texte, dezvoltarea ştiin¬ţelor auxiliare şi relaţiei dintre filologie şi istorie. În spaţiul românesc noua „şcoală“ istoriografică, cum o numesc unii istorici români, îi datora la fel de mult sub raportul metodei şi al rigorii ştiinţifice lui D. Onciul, istoric format în ambianţa vieneză, care a impus în scrisul istoric românesc acribia în ceea ce priveşte folosirea izvoarelor . Lor li s a alăturat şi Nicolae Iorga, cel puţin în partea de început a carierei. Travaliul depus de acesta din urmă pentru descoperirea şi publicarea documentelor istoriei naţionale, dar şi pentru publicarea unor studii ce au constituit veritabile repere metodologice a fost unul remarcabil. Ioan Bogdan a fost, la rândul său, specialistul care a reprezentat poate cel mai bine noul curent istoriografic, prin îngemănarea studiilor filologice cu cele istorice .  Teme ca: problema continuităţii, formarea limbii şi a poporului român, instituţiile medievale, publicarea izvoarelor istorice,  istoria limbii, literatura medievală, istoriei românilor din nordul Peninsulei Balcanice se puteau rezolva printr-o colaborare istorică-filologică. Dacă particularizăm doar o  temă, anume istoria românilor din nordul Peninsulei Balcanice precizăm că se baza pe o cercetare  interdisciplinară, filolo¬gico-istorică iniţiată şi dezvoltată la Universitatea din Cluj de către Sextil Puşcariu,  lucrare Studii Istro-române, cu revista Dacoromania, şi Pericle Papahagi şi continuate, în deceniile următoare, îndeosebi de Theodor Capidan . După 1900, în noile realităţi politice apărute în România şi ca urmare a unor necesităţi obiective, de ordin ştiinţific, la uni¬ver¬sităţile din Bucureşti şi Cluj au luat fiinţă catedre specializate în studierea istoriei şi a limbii popoarelor sud est-europene şi a celor din Peninsula Balcanică, îndeosebi a po¬pula¬ţiei de origine romanică . La scurtă vreme, activitatea de cercetare a ro¬mânilor din Balcani desfăşurată de specialiştii din învăţământul superior a fost impul¬sionată prin înfiinţarea unor institute de profil la Cluj şi Bucu¬reşti .  Chiar dacă interesul istoriografiei critice faţă de populaţia românească din Balcani urma la decenii bune contribuţiilor de referinţă ale slaviştilor Constantin Jireček, Vladislav Jagić şi Stoian Novaković , specialişti formaţi în ambianţa Univer¬sităţii din Viena, rezultatele cercetărilor ei nu s au lăsat mult timp aşteptate.  Cei amintiţi, dar şi alţii, au reuşit, printr un efort ştiinţific de invidiat, să compatibilizeze ştiinţa istorică românească cu scrisul istoric din statele Europei Occidentale şi Centrale. Istoriografia promovată de Şcoala Analelor lărgeşte sfera documentului istoric. Chiar dacă se renunţă la forma clasică de colaborarea istorico-filologică, textul scris îşi menţine importanţa prin diversificarea surselor, prin integrarea jurnalelor autobiografice, articolelor de presă, textelor funerare, literaturii de călătorie, costumului de curte, etc. În acelaşi timp, interpretarea surselor documentare şi metodele de cercetare utilizate de istorici sunt în relaţie directă cu izvoarele, contribuind la conturarea unei imagini cât mai corecte asupra trecutului istoric. Simpozionul urmăreşte să stabilească care sunt direcţiile de cercetare din istoriografia europeană, metodele de lucru utilizate de istorici pentru cunoaşterea trecutului.
Simpozionul internaţional Atelierul istoricului: surse, metode, interpretări urmăreşte să pună în evidenţă laboratorul istoricului, sursele utilizate, metodele de cercetare şi maniera de interpretare a documentelor. Care au fost sursele documentare ale istoricului? De la documente oficiale, la memorii, corespondenţă, jurnale, articole de presă, relatări de călătorie, romane autobiografice, până la registre de stare civilă, însemnări pe cărţile de cult, testamente etc. Asistăm la o lărgire a noţiunii de document istoric. efinirea noţiunii de document istoric, document literar, la critica de text, la interpretarea documentelor, la stabilirea gradului de veridicitate a documentului scris. Trebuie să precizăm că o anume relaţie dintre istorie şi filologie poate fi identificată încă în perioada umanistă, când avem încercări serioase de istoriografie, prin analiza critică a surselor documentare. Glosarele, dicţionarele, analizele filologice, analiza critică a surselor documentare: cronici, istorii, genealogii sunt subiecte care acoperă tematic preocupările de metodă şi critică istorico-filologică. Un interes major în privinţa surselor documentare şi a metodei de cercetare o regăsim în istoriografia pozitivistă sau în şcoala critică, cu tot ceea ce noul curent a însemnat, respectiv critica de texte, dezvoltarea ştiin¬ţelor auxiliare şi relaţiei dintre filologie şi istorie. În spaţiul românesc noua „şcoală“ istoriografică, cum o numesc unii istorici români, îi datora la fel de mult sub raportul metodei şi al rigorii ştiinţifice lui D. Onciul, istoric format în ambianţa vieneză, care a impus în scrisul istoric românesc acribia în ceea ce priveşte folosirea izvoarelor . Lor li s a alăturat şi Nicolae Iorga, cel puţin în partea de început a carierei. Travaliul depus de acesta din urmă pentru descoperirea şi publicarea documentelor istoriei naţionale, dar şi pentru publicarea unor studii ce au constituit veritabile repere metodologice a fost unul remarcabil. Ioan Bogdan a fost, la rândul său, specialistul care a reprezentat poate cel mai bine noul curent istoriografic, prin îngemănarea studiilor filologice cu cele istorice . Teme ca: problema continuităţii, formarea limbii şi a poporului român, instituţiile medievale, publicarea izvoarelor istorice, istoria limbii, literatura medievală, istoriei românilor din nordul Peninsulei Balcanice se puteau rezolva printr-o colaborare istorică-filologică. Dacă particularizăm doar o temă, anume istoria românilor din nordul Peninsulei Balcanice precizăm că se baza pe o cercetare interdisciplinară, filolo¬gico-istorică iniţiată şi dezvoltată la Universitatea din Cluj de către Sextil Puşcariu, lucrare Studii Istro-române, cu revista Dacoromania, şi Pericle Papahagi şi continuate, în deceniile următoare, îndeosebi de Theodor Capidan . După 1900, în noile realităţi politice apărute în România şi ca urmare a unor necesităţi obiective, de ordin ştiinţific, la uni¬ver¬sităţile din Bucureşti şi Cluj au luat fiinţă catedre specializate în studierea istoriei şi a limbii popoarelor sud est-europene şi a celor din Peninsula Balcanică, îndeosebi a po¬pula¬ţiei de origine romanică . La scurtă vreme, activitatea de cercetare a ro¬mânilor din Balcani desfăşurată de specialiştii din învăţământul superior a fost impul¬sionată prin înfiinţarea unor institute de profil la Cluj şi Bucu¬reşti . Chiar dacă interesul istoriografiei critice faţă de populaţia românească din Balcani urma la decenii bune contribuţiilor de referinţă ale slaviştilor Constantin Jireček, Vladislav Jagić şi Stoian Novaković , specialişti formaţi în ambianţa Univer¬sităţii din Viena, rezultatele cercetărilor ei nu s au lăsat mult timp aşteptate. Cei amintiţi, dar şi alţii, au reuşit, printr un efort ştiinţific de invidiat, să compatibilizeze ştiinţa istorică românească cu scrisul istoric din statele Europei Occidentale şi Centrale. Istoriografia promovată de Şcoala Analelor lărgeşte sfera documentului istoric. Chiar dacă se renunţă la forma clasică de colaborarea istorico-filologică, textul scris îşi menţine importanţa prin diversificarea surselor, prin integrarea jurnalelor autobiografice, articolelor de presă, textelor funerare, literaturii de călătorie, costumului de curte, etc. În acelaşi timp, interpretarea surselor documentare şi metodele de cercetare utilizate de istorici sunt în relaţie directă cu izvoarele, contribuind la conturarea unei imagini cât mai corecte asupra trecutului istoric. Simpozionul urmăreşte să stabilească care sunt direcţiile de cercetare din istoriografia europeană, metodele de lucru utilizate de istorici pentru cunoaşterea trecutului.
lansare dragomir.GIF
afis 1.JPG
evrei.JPG
coperta2.JPG
coperta.JPG
invitatie 1.JPG
Afis-Colocviu.gif.png
Program eng exterior copy.jpg
Program eng interior copy.jpg
Program rom exterior copy.jpg
Program rom interior copy.jpg
Invitatie Verso lansare de carte Dumitrascu.jpg
Politica de taxe a Departamentului de Istorie este de sprijinire a tinerilor care doresc să beneficieze de avantajele studiilor oferite de o universitate de stat, de aceea taxele noastre sunt printre cele mai reduse din Învăţământul superior din România:

STUDII DE LICENŢĂ: 2100 LEI/AN
STUDII DE MASTERAT: 2200 LEI/AN
STUDII DE DOCTORAT: 3500 LEI/AN
Competenţele generale dezvoltate în cadrul domeniului Istorie, conform MECT:
- profesori în învăţământul preuniversitar şi universitar
- funcţionari publici
- funcţionari de stat
- documentarişti
- asistenţi de cercetare
- cercetători
Absolvenţii noştri lucrează în: Învăţământul universitar şi preuniversitar, Serviciul Român de Informaţii, Ministerul de Interne (Poliţie, Poliţia de frontieră, Arhivele Naţionale, Poliţia locală etc.), Instituţii administrative publice locale şi judeţene, Mass-media, Instituţii muzeistice şi de cultură, Comerţ, Mediu de afaceri etc.
 Taxa de înscriere la concursul de admitere - 150 RON
 Taxa pentru contestaţii - 150 RON
 Taxa de înmatriculare - 50 RON
 Taxă procesare dosar
(pentru studenţi străini) - 150 Euro
2.4. Scutiri de taxe

Beneficiază de scutiri de taxe de înscriere la concursul de admitere – studii de licenţă urmatoarele categorii de candidaţi:
• orfanii de ambii părinţi;
• cei aflati în centrele de plasament sau case de tip familial;
• cei ai căror părinţi sunt angajaţi ai Universităţii din Oradea;
• cei care au părinţi cadre didactice (în conformitate cu Statutul cadrelor didactice);
având vârsta până la 25 ani.


Pentru candidaţii care solicită scutirea de taxe de admitere se va prezenta unul din următoarele documente:
• copii după certificate de deces ale părinţilor (în cazul celor orfani de ambii părinţi);
• adeverinţe de la Centrele de plasament sau case de tip familial (în cazul celor aflaţi în această situaţie);
• adeverinţe din care să rezulte calitatea de personal didactic (în activitate, pensionat sau decedat ), a susţinătorilor legali;
• adeverinţe din care să rezulte calitatea de personal nedidactic încadrat în Universitatea din Oradea ( în activitate, pensionat sau decedat ), a susţinătorilor legali;

Candidaţii care se înscriu şi urmează două facultăţi vor prezenta originalul diplomei de bacalaureat la facultatea la care au fost admişi pe locurile subvenţionate de la buget, iar copia legalizată la cealaltă facultate, în termenul stabilit de fiecare facultate prin metodologiile proprii.
Doreşti să-ţi formezi abilităţi de comunicare şi o bază solidă în cariera profesională? Doreşti stabilitate şi siguranţă în ceea ce vei întreprinde în viaţă? Doreşti să înţelegi lumea din jurul tău, mesajele şi substratul evenimentelor care îţi marchează existenţa? Doreşti studii de calitate cu taxe accesibile sau chiar fără taxă, dacă esti cu adevărat pasionat şi cu rezultate anterioare bune? Doreşti să lucrezi în Administraţie, Serviciile de Informaţii, Mass-media, Mediu de afaceri sau chiar să diseminezi informaţiile acumulate în Învăţământul universitar şi preuniversitar? Doreşti să studiezi într-un oraş modern, aflat la Poarta Europei?
Dacă răspunsul la toate aceste întrebări este afirmativ atunci alătură-te marii familii a istoricilor din Universitatea din Oradea, înscriindu-te la Specializarea Istorie. Informaţiile despre admitere, viaţa studenţească precum şi răspunsurile la alte întrebări (ex. costul, durata studiilor, posibiltatea unor stagii la universităţi de prestigiu din Europa etc.) le găseşti pe http://istorieoradea.webgarden.ro/

Te aşteptăm!
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one